cina

See also: Cina, ĉina, ciña, cină, čína, Čína, and cīņa

Fijian

Etymology

From Proto-Oceanic, from Proto-Malayo-Polynesian *sinaʀ, from Proto-Austronesian.

Noun

cina

  1. torch

Kanakanabu

Noun

cina

  1. mother

Romanian

Etymology

From Latin cēnāre, present active infinitive of cēnō.

Verb

a cina (third-person singular present cinează, past participle cinat) 1st conj.

  1. to dine, sup, have dinner
    La ce oră cinăm în această seară?
    At what time are we dining this evening?

Conjugation
    conjugation of cina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cina
gerund cinând
past participle cinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cinez cinezi cinează cinăm cinați cinează
imperfect cinam cinai cina cinam cinați cinau
simple perfect cinai cinași cină cinarăm cinarăți cinară
pluperfect cinasem cinaseși cinase cinaserăm cinaserăți cinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cinez să cinezi să cineze să cinăm să cinați să cineze
imperative — tu — — voi —
affirmative cinează cinați
negative nu cina nu cinați

Volapük

Noun

cina

  1. genitive singular of cin
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.