preconiza

See also: preconizá

Romanian

Etymology

Borrowed from French préconiser, from Medieval Latin preconizō, from Latin praecō (“crier, herald”).

Pronunciation
  • IPA(key): /pre.ko.niˈza/

Verb

a preconiza (third-person singular present preconizează, past participle preconizat) 1st conj.

  1. to envision, to visualize, to envisage
  2. (by extension) to recommend, to advocate

Conjugation
    conjugation of preconiza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a preconiza
gerund preconizând
past participle preconizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present preconizez preconizezi preconizează preconizăm preconizați preconizează
imperfect preconizam preconizai preconiza preconizam preconizați preconizau
simple perfect preconizai preconizași preconiză preconizarăm preconizarăți preconizară
pluperfect preconizasem preconizaseși preconizase preconizaserăm preconizaserăți preconizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să preconizez să preconizezi să preconizeze să preconizăm să preconizați să preconizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative preconizează preconizați
negative nu preconiza nu preconizați

Synonyms

Derived terms

References

Spanish

Verb

preconiza

  1. Formal second-person singular (usted) present indicative form of preconizar.
  2. Third-person singular (él, ella, also used with usted?) present indicative form of preconizar.
  3. Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of preconizar.
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.