picheta
Romanian
Etymology
From French piqueter
Verb
a picheta (third-person singular present pichetează, past participle pichetat) 1st conj.
- to picket
Conjugation
conjugation of picheta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a picheta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pichetând | ||||||
| past participle | pichetat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pichetez | pichetezi | pichetează | pichetăm | pichetați | pichetează | |
| imperfect | pichetam | pichetai | picheta | pichetam | pichetați | pichetau | |
| simple perfect | pichetai | pichetași | pichetă | pichetarăm | pichetarăți | pichetară | |
| pluperfect | pichetasem | pichetaseși | pichetase | pichetaserăm | pichetaserăți | pichetaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pichetez | să pichetezi | să picheteze | să pichetăm | să pichetați | să picheteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pichetează | pichetați | |||||
| negative | nu picheta | nu pichetați | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.