onora

Italian

Verb

onora

  1. third-person singular present indicative of onorare
  2. second-person singular imperative of onorare

Romanian

Etymology

Borrowed from French honorer, Italian onorare, Latin honorō.

Verb

a onora (third-person singular present onorează, past participle onorat) 1st conj.

  1. to honor

Conjugation
    conjugation of onora (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a onora
gerund onorând
past participle onorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present onorez onorezi onorează onorăm onorați onorează
imperfect onoram onorai onora onoram onorați onorau
simple perfect onorai onorași onoră onorarăm onorarăți onorară
pluperfect onorasem onoraseși onorase onoraserăm onoraserăți onoraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să onorez să onorezi să onoreze să onorăm să onorați să onoreze
imperative — tu — — voi —
affirmative onorează onorați
negative nu onora nu onorați

Synonyms

Antonyms
  • dezonora
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.