bătrân

See also: batran and bátran

Romanian
Bătrân

Etymology

Inherited from a Vulgar Latin or Late Latin vetrānus, syncopated form of Latin veterānus. Compare Aromanian bitãrnu, Dalmatian/Vegliot vetrun, Friulian vedran, old Venetian vetrano. Confer the borrowed veteran.

Pronunciation
  • IPA(key): /bəˈtrɨn/

Adjective

bătrân m or n (feminine singular bătrână, masculine plural bătrâni, feminine and neuter plural bătrâne)

  1. (usually of people) old

Declension
declension of bătrân
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative		 indefinite bătrân bătrână bătrâni bătrâne
definite bătrânul bătrâna bătrânii bătrânele
genitive/
dative		 indefinite bătrân bătrâne bătrâni bătrâne
definite bătrânului bătrânei bătrânilor bătrânelor

Derived terms

See also

Noun

bătrân m (plural bătrâni)

  1. old man

Declension
declension of bătrân
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) bătrân bătrânul (niște) bătrâni bătrânii
genitive/dative (unui) bătrân bătrânului (unor) bătrâni bătrânilor
vocative bătrânule bătrânilor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.