întoarce

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *intorcere, from Latin intorquēre, present active infinitive of intorqueō.

Pronunciation
  • IPA(key): /ɨn.ˈto̯ar.t͡ʃe/
  • Rhymes: -art͡ʃe
  • Hyphenation: în‧toar‧ce
  • Audio(file)

Verb

a întoarce (third-person singular present întoarce, past participle întors) 3rd conj.

  1. (reflexive) to return, come back
  2. (reflexive) to turn around
  3. to turn
  4. to return, give back
  5. to twist

Conjugation
    conjugation of întoarce (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a întoarce
gerund întorcând
past participle întors
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întorc întorci întoarce întoarcem întoarceți întorc
imperfect întorceam întorceai întorcea întorceam întorceați întorceau
simple perfect întorsei întorseși întoarse întoarserăm întoarserăți întoarseră
pluperfect întorsesem întorseseși întorsese întorseserăm întorseserăți întorseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întorc să întorci să întoarcă să întoarcem să întoarceți să întoarcă
imperative — tu — — voi —
affirmative întoarce întoarceți
negative nu întoarce nu întoarceți

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.